Ortopedia veterinară este o ramură esențială a medicinei veterinare, specializată în diagnosticarea, tratarea și prevenirea afecțiunilor sistemului musculo-scheletic la animale. Acest sistem, format din oase, articulații, mușchi, tendoane și ligamente, este responsabil de mobilitatea și susținerea corpului. Problemele ortopedice pot afecta grav calitatea vieții animalelor, cauzând dureri, dificultăți de mișcare și chiar dizabilități permanente dacă nu sunt tratate corespunzător.
Acest articol va discuta o varietate de afecțiuni ortopedice care apar la animale, metodele lor de diagnosticare și tratament, precum și importanța prevenției pentru menținerea sănătății musculo-scheletice a animalelor de companie.
Ce este ortopedia veterinară?
Ortopedia veterinară se concentrează pe diagnosticarea și tratarea problemelor care afectează oasele, articulațiile și structurile adiacente ale animalelor.
Traumatismele, bolile degenerative, malformațiile congenitale sau tulburările legate de vârstă pot fi cauza acestor probleme. Ortopediea poate include abordări conservatoare, cum ar fi fizioterapia și medicamentele, sau intervenții chirurgicale pentru a rezolva probleme structurale, în funcție de severitatea afecțiunii.
Animalele care necesită îngrijire ortopedică includ câini, pisici, cai și alte animale mari, iar tratamentele pot varia de la repararea fracturilor până la intervenții complexe, cum ar fi înlocuirea articulațiilor sau tratamentele pentru displazia de șold.
Tipuri comune de afecțiuni ortopedice la animale
Animalele de companie pot suferi de o varietate de afecțiuni ortopedice, care variază în funcție de specie, rasă, vârstă și stil de viață. Iată câteva dintre afecțiunile ortopedice cele mai frecvente întâlnite în medicina veterinară:
Fracturi și luxații
Traumatismele, cum ar fi accidentele auto, căderile de la înălțime sau luptele cu alte animale, sunt cele mai frecvente cauze ale fracturilor oaselor. Intervenția rapidă este necesară atunci când oasele sunt fracturate pentru a preveni deteriorarea sau pierderea funcționalității membrului afectat. Tratamentul unei fracturi poate include utilizarea de plăci și șuruburi, imobilizarea cu atelă sau chiar intervenții chirurgicale complicate, în funcție de tipul de fractură.
Mobilitatea animalelor poate fi, de asemenea, sever afectată de luxații sau dislocări ale articulațiilor. Acestea apar atunci când capătul unui os este scos din locul său normal în articulație. Acest lucru se întâmplă de obicei ca urmare a unui traumatism. De exemplu, câinii de talie mică prezintă frecvent luxația de patelă, cunoscută și sub numele de rotulă.
Displazia de șold
Displazia de șold este o afecțiune genetică frecventă la câini, în special la rasele mari și gigant. Aceasta este rezultatul deformării articulației șoldului, care provoacă un contact inadecvat între osul femural și bazin. În cele din urmă, acest lucru duce la șchiopătat, dureri și, în cazurile severe, artrită degenerativă.
Diagnosticarea displaziei de șold se realizează prin examinare fizică și radiografii. Tratamentul variază de la administrarea de suplimente și medicamente antiinflamatoare până la intervenții chirurgicale semnificative, cum ar fi osteotomia pelviană sau înlocuirea articulației șoldului.
Ruptura ligamentului încrucișat cranial (LCC)
Ruptura ligamentului încrucișat cranial este o afecțiune frecventă la câini. Este asemănător cu leziunile LIA la oameni. Aceasta apare frecvent la câinii activi sau obezi și provoacă dureri mari și instabilitate la genunchi.
Tratamentul pentru ruptura LCC variază în funcție de severitatea leziunii și poate include operații pentru a stabiliza articulația, după care urmează fizioterapie și recuperare.
Osteoartrita (artrita degenerativă)
Osteoartrita este o boală degenerativă care apare odată cu înaintarea în vârstă și afectează în primul rând articulațiile. Animalele cu osteoartrită pot experimenta dureri persistente, șchiopătat și probleme de mobilitate. Această afecțiune poate fi rezultatul uzurii zilnice a articulațiilor sau poate fi o consecință a altor probleme ortopedice, cum ar fi displazia de șold sau leziunile traumatice.
Tratamentul osteoartritei include administrarea de analgezice, antiinflamatoare și suplimente pentru a menține articulațiile sănătoase, fizioterapie sau chiar intervenții chirurgicale în cazurile în care afecțiunea este mai gravă.
Probleme ale coloanei vertebrale
Hernia de disc, spondiloza sau alte boli degenerative pot provoca probleme ortopedice la nivelul coloanei vertebrale. Acestea pot provoca dureri severe și chiar paralizie. Stabilirea unui tratament adecvat, care poate include medicație, fizioterapie sau intervenții chirurgicale complexe pentru a corecta compresia măduvei spinării, depinde de diagnosticarea precoce prin imagistică, care poate include radiografii, tomografii sau tomografie computerizată.
Metode de diagnostic în ortopedia veterinară
Un plan de tratament eficient necesită diagnosticarea corectă a unei afecțiuni ortopedice. Medicul veterinar poate evalua afecțiunea folosind o varietate de tehnici:
Examen fizic: Animalul va fi evaluat în detaliu de medic pentru a vedea dacă are dureri, inflamații sau deformări în articulațiile sale. Palparea mușchilor și articulațiilor poate indica o problemă importantă.
Radiografii: Radiografiile sunt una dintre cele mai utilizate metode de diagnostic în ortopedia veterinară. Ele permit vizualizarea oaselor și articulațiilor și pot revela fracturi, malformații sau semne de osteoartrită.
Ecografie: Ecografia este utilă pentru examinarea țesuturilor moi, cum ar fi tendoanele și ligamentele, și poate fi folosită pentru a detecta inflamații sau rupturi.
Tomografia computerizată (CT) și imagistică prin rezonanță magnetică (IRM): Deosebit de utile în cazurile complexe, cum ar fi bolile coloanei vertebrale sau ale articulațiilor complexe, aceste tehnici de imagistică avansate oferă o imagine detaliată a structurilor interne.
Artroscopie: Un medic veterinar folosește un endoscop mic pentru a examina direct interiorul unei articulații prin procedură minim invazivă cunoscută sub numele de artroscopie. Aceasta este o metodă populară de diagnosticare și tratament a afecțiunilor articulare.
Tratamentul afecțiunilor ortopedice la animale
Depinde de natura și severitatea afecțiunii, de vârsta și de starea generală a animalului. Iată câteva dintre cele mai utilizate opțiuni medicale:
1. Tratament conservator: În cazurile mai puțin severe, medicii veterinari pot recomanda un tratament conservator, cum ar fi administrarea de medicamente antiinflamatoare și analgezice, odihnă, controlul greutății și exerciții ușoare pentru a crește mobilitatea și a reduce durerea. Animalele care au probleme ortopedice persistente pot beneficia foarte mult de fizioterapie, cum ar fi masaje, hidroterapie și terapia cu laser.
2. Intervenții chirurgicale: În cazurile mai grave, poate fi necesară chirurgie ortopedică pentru a rezolva problemele structurale. Intervențiile de acest tip pot include repararea fracturilor cu plăci și șuruburi, reconstrucția ligamentelor care au fost rupte sau chiar înlocuirea completă a articulațiilor care au fost afectate, cum ar fi șoldurile sau genunchii.
3. Suplimente alimentare și diete speciale: Acizii grași omega-3, glucozamina și condroitina pot ajuta la menținerea sănătății articulațiilor și la reducerea inflamațiilor. Obezitatea poate preveni complicațiile ortopedice dacă animalul primește o dietă echilibrată, care este menținută la greutatea ideală a animalului.
Prevenirea problemelor ortopedice
Intotdeauna este mai bine să preveniți decât să tratați, iar o mulțime de probleme ortopedice pot fi prevenite sau prevenite prin luarea unor măsuri preventive:
Gestionarea greutății: Obezitatea este una dintre principalele cauze ale afecțiunilor ortopedice, în special la rasele mari de câini. Greutatea sănătoasă reduce stresul pe care articulațiile îl suportă și ajută la prevenirea osteoartritei.
Exerciții obișnuite: Menținerea sănătății musculo-scheletice necesită exerciții fizice regulate și moderate. Cu toate acestea, este esențial să se abțină de la exerciții excesive sau solicitante, deoarece acestea pot provoca răni, în special la animale tinere sau bătrâne.
Prevenirea bolilor: Identificarea precoce a oricăror probleme ortopedice este posibilă prin consultări regulate la medicul veterinar. Rasele care sunt predispuse la afecțiuni ortopedice pot dezvolta displazie prin screening-uri frecvente, cum ar fi radiografiile de șold.
Concluzie
Ortopedia veterinară joacă un rol crucial în menținerea sănătății și bunăstării animalelor, oferind soluții atât pentru prevenirea, cât și pentru tratarea problemelor musculo-scheletice.Animalele de companie trebuie tratate și diagnosticate în timp util. Stăpânii de animale pot contribui la sănătatea și fericirea prietenilor lor necuvântători prin luarea de măsuri preventive adecvate și prin accesul la tratamente moderne și eficiente.
